marți, 26 aprilie 2011

Peisaj al inocentei

Era nu de mult, un ursulet de plus.
Cand monstrii pandeau sub usi.
Curcubeul avea mii de culori,
Si bunicii erau mereu ganditori.

Dragonii erau inamici neinfricati.
Iar pomii erau oameni neinfricati.
Cutreierau cartile magice,
Ce ascundeau secretele tainice.


Ici colo o printesa frumoasa,
Cu o voce al naibi de duioasa,
Asteapta iubirea cea tanjita,
De un print mereu rapita.

Si cand te gandesti cum ne jucam,
Ne ascundeam ,ne imbranceam,
Il astepta pe Mos Craciun,
Cel prea darnic si prea bun.

Ce inocenti eram,
Cat de mult ne bucuram,
Si ce mult noi ne distram,
Bucuria e tot ce aveam.

Astazi ne-am pierdut surasul
Si pe loc ne-apuca plansu,
Pierduti intr-o lume plina,
Si nimeni nu ne mai alina.

Tu copilarie te-ai dus,
Noi am uracat prea sus,
Te-am pierdut din intamplare.
Si acum soarele nu mai rasare.

Asi dorii sa te gasesc,
Sa mai simt iar bucuria,
Caci mai e doar nostalgia.
Rramasa sa-mi aminteasc,
De clipele ce le iubesc
Doar la ele ma gandesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu